Sarah

Miercuri, 2 Iunie ora 15 la Teatrul Tineretului, vă invităm la concertul violonistei Sara Stroici, concert ce dorește sa încununeze anii copilăriei, ai școlii generale și ai liceului petrecuți în Piatra Neamț și va marca deschiderea spre Învățământul artistic Universitar și, sperăm, spre scenele lumii.
Am dat copy-paste de pe invitație .. aici am zis ca pot da și mai multe detalii despre concert ..
În program vor fi piese de : E. Ysaye, G. Enescu, M. de Falla, C. Saint -Saens, N. Paganini, J.S Bach, A. Stroici și nu numai. La pian va fi tatăl meu - prof. drd. Adrian Stroici. Va fi un concert ce va conține cele mai iubite (de mine) piese ce le-am interpretat în ultimii ani, vor fi și câteva surprize muzicale .. mm.. ce va pot spune e doar ca nu-mi convine deloc ora la care am fost nevoită să susțin concertul însă, vă asigur ca în ciuda faptului că este în miezul zilei, va merita osteneala dumneavoastră. Este ultimul concert ,,oficial” ce îl voi susține în calitate de elevă a Liceului de arta ”Victor Brauner”.. și pentru că prin muzică mă exprim cel mai bine, am decis să-mi iau ”Rămas-bun” de la cei dragi prin acest concert.
Deci, Miercuri, 2 IUNIE 2010, ora 15 la TEATRUL TINERETULUI din Piatra Neamț. Pentru invitații și bilete, puteți lăsa aici comment.Voi atașa puțin mai târziu și un afiș

Mai sunt aproximativ  5 luni pana in octombrie… ieri am constientizat asta Si m-a cam pus pe ganduri..

Parca mai ieri abia asteptam sa fac 12 ani sa ma pot uita la filme fara”Acordul parintilor” sau 14 ani sa am buletin … sau 18 sa pot vota ..sa imi iau permisul de conducere.. atat de repede a trecut timpul pe langa mine incat abia daca am simtit.

Dar nu e melancolie .. nici sentiment de batranete .. doar ca imi dau seama ca mai am putin de stat alaturi de cei dragi. Din octombrie..viata mea se va schimba total.. si abia acum mi-am dat seama cat de mult imi vor lipsi persoanele pe care le iubesc. Viata merge inainte, stiu, insa..  va fi greu..

Imi va fi greu fara orele de “franceza” petrecute-n parc cu Deea si Paty,  fara orele de sport din Bacardi.. fara momentele in care radeam fara motiv cu toate clasele de liceu pe hol..fara orele de orchestra.. de taraf.. fara plecarile la olimpiade..fara orele de romana la care se inchina profesoara ca suntem toti prezenti si ..am mai si invatat toti..   Cand eram suparata sau fara chef.. nu se putea sa plec la fel acasa de la scoala.. imi va lipsi mult atmosfera din liceu..

Imi va fi greu fara ai mei parinti care fac ca totul sa-mi fie mult mai usor .. fara prietenii mei scumpi .. care m-au facut sa demonstrez ca nu e neaparat adevarat ca prietenii trebuie sa fie putini si buni… iata ca eu am multi si buni si asta cred ca ar fi unul din motivele de bucurie pentru mine .

Imi vor lipsi persoanele .. si orasul in sine ..  imi va fi dor sa ma plimb toamna prin covorul de frunze din parc .. sau de la turn .. sa stau cu fundu-n iarba si sa ma uit la fantana muzicala.. imi va fi dor sa pot vorbi romana si sa ma inteleaga toata lumea..

Imi va fi dor si imi va fi greu ..cel putin la inceput .. si tare as vrea.. sa opresc putin timpul … sa ma pot bucura de momentele (putine) ce mi-au mai ramas alaturi de cei dragi. Nu pot sa fac asta, din pacate.. dar ce pot, fac. Si anume .. sa arat tuturor cat de importanti sunt pentru mine si ce greu imi va fi fara ei.

Si sa stiti, chiar daca am mai zis ca abia astept sa plec..  nu e asa.. Doar abia astept sa scap de anumite probleme si persoane care nu ma indragesc … dar imi veti lipsi mult…

Acum, chiar daca nu mai am timp de iesit in oras .. sau de stat pe mess.. pentru ca pregatirea pentru admitere ia enorm de mult timp … sa stiti  (voi, va stiti voi cine) ca va iubesc si sunteti in mine.

Gata cu melancolia ! Dar…cum nu am timp nici la telefoane sa mai raspund … acum stiti de ce n-o fac .

Tineti-mi pumnii .. si  transmiteti-mi energie pozitiva .. am nevoie .

Pana una-alta.. va las cu Silvia Marcovici si Saint-Saens-ul ei splendid.

Enjoy!

    Cand ploua in suflet .. cand e frig in mine sau cand simt  un gol imens.. sau cand simt ca din multimea ce ma-nconjura au ramas doar cativa insi cu-adevarat in mine, in ea ma regasesc.. in ea imi regasesc putere de a continua.  Dupa cel mai mare esec, dupa cea mai mare dezamagire..dupa cel mai regretat eveniment, am luat-o ..am lasat-o sa vorbeasca.. si am revenit la viata. Cand am avut cele mai frumoase clipe, cea mai fericita am fost cand am fost cu ea in brate..si-am lasat-o sa vorbeasca. .  Niciodata nu mi-a zis s-o las in pace.. niciodata n-a mintit.. niciodata nu mi-a zis c-o deranjez.. sau c-o stresez prea mult.. Ba chiar simt ca dupa ce cant, plange impreuna cu mine ..sau sare-n sus de bucurie. In ea se regasesc parfumuri de tristete sau extaz … note ramase-n amintirea copilului ce vroia sa fie mare …adolescentei ce vroia sa fie domnisoara..si a prezentului incorigibil.. Note pietrificate .. armonii rupte.. incercari de melodii copilaresti ..

Chiar daca nimeni n-o aude cand vorbeste, doar eu o inteleg.. si mi-e de-ajuns. .  . Niciodata nu mi-a reprosat ca nu am avut chef de ea…sau c-am aruncat-o in cutie cand studiam si nu iesea nimic.. Cand am luat-o iar in brate .. mi-a zis tot aceleasi note ..tot acelasi tremur armonic  il avea la atingerea mea.

E mai mult de-un simplu lucru ..e mai mult decat un job.. e mai mult de-o cariera.. e eu. Sunt ea. Azi chiar mi-am dat seama ca nu as putea trai fara vioara mea.. e ca un drog. Un drog ingenuu .. 

Daca de celelalte persoane pe care le iubesc voi fi rupta.. de ea niciodata nu va putea nimeni si nimic sa ma desparta..

Pentru ca in ea imi gasesc refugiu.. inchid ohii ..si-mi vorbeste.. si o las sa cante.. nu eu cant.. eu doar traduc..ce vrea sa spuna ea. Ea, vioara mea. Ii multumesc zilnic lui Dumnezeu pentru ea.