Mi-e dor de vremea cand,
Copil fiind..
Imi deschideam sufletul, iubind
Orice lucru ce-mi afla
Cu adevarat fiinta mea
Mi-e dor de vremea cand
M-ai invatat sa citesc plangand,
Scrisul sufletului tau bland
Randuri fara sir si rand.
Ce n-as da..
Sa mai pot schimba privirea ta!
Sa fiu iarasi doar a ta!
Acum, te-ai maturizat…nu mai crezi nici in iubirea ta.
As fi vrut atunci cand ma trezesc,
Tu sa ma strangi usor la piept,
Sa-mi soptesti “TE IUBESC”
Si sa tremuri cand te doresc
As vrea sa pot da timpu`napoi!
Sa il opresc la mare..
Cand iubirea asta inca mai era in doi.
Sa dau timpu`napoi,
Cand nu exista atata noroi!
Dar timpul, nepasator de simtirea mea,
Continua calatoria sa
Si ma lasa singura..si rece
Incalzindu-ma din amintiri, vise..si.. NU TRECE!
Am in suflet o maciuca
Ce m-apasa fara mila si ma-nteapa
Si imi da un dor de duca…
Ce n-asteapta si nu vrea sa inteleaga.
Asa as vrea ca acum, dupa ce-am stat despartiti,
Sa ma iei in brate si sa-mi zici ca ti-ai dat seama
Ca suntem inca uniti
Ca ma vrei si ma iubesti..chiar cand nu-mi ziceai nici seara.
Dar indiferenta ta imi ingroapa-orice speranta,
Orice urma de iluzie..ca iubirea n-a trecut,
Si ca NOI e inca viu, plin de viata,
Nu un neinteles trecut…
Sper sa-mi spui
Ca ma vei iubi ca acum cateva luni,
Sa nu ma lasi singura-n noapte…
Sa ma iei la tine-n brate!
Mi-e dor de noi, as vrea sa-ti zic,
Dar, te-ai inchis ca un aric..
Si nu mai auzi al inimii mele bufeu..
Ce te vrea sa-mi fii alaturi si sa ma iubesti mereu!
