Saturday, February 28th, 2009
Mi-e dor de vremea cand,
Copil fiind..
Imi deschideam sufletul, iubind
Orice lucru ce-mi afla
Cu adevarat fiinta mea
Mi-e dor de vremea cand
M-ai invatat sa citesc plangand,
Scrisul sufletului tau bland
Randuri fara sir si rand.
Ce n-as da..
Sa mai pot schimba privirea ta!
Sa fiu iarasi doar a ta!
Acum, te-ai maturizat…nu mai crezi nici in iubirea ta.
As fi vrut atunci cand ma trezesc,
Tu sa ma strangi usor la piept,
Sa-mi soptesti “TE IUBESC”
Si sa tremuri cand te doresc
As vrea sa pot da timpu`napoi!
Sa il opresc la mare..
Cand iubirea asta inca mai era in doi.
Sa dau timpu`napoi,
Cand nu exista atata noroi!
Dar timpul, nepasator de simtirea mea,
Continua calatoria sa
Si ma lasa singura..si rece
Incalzindu-ma din amintiri, vise..si.. NU TRECE!
Am in suflet o maciuca
Ce m-apasa fara mila si ma-nteapa
Si imi da un dor de duca…
Ce n-asteapta si nu vrea sa inteleaga.
Asa as vrea ca acum, dupa ce-am stat despartiti,
Sa ma iei in brate si sa-mi zici ca ti-ai dat seama
Ca suntem inca uniti
Ca ma vrei si ma iubesti..chiar cand nu-mi ziceai nici seara.
Dar indiferenta ta imi ingroapa-orice speranta,
Orice urma de iluzie..ca iubirea n-a trecut,
Si ca NOI e inca viu, plin de viata,
Nu un neinteles trecut…
Sper sa-mi spui
Ca ma vei iubi ca acum cateva luni,
Sa nu ma lasi singura-n noapte…
Sa ma iei la tine-n brate!
Mi-e dor de noi, as vrea sa-ti zic,
Dar, te-ai inchis ca un aric..
Si nu mai auzi al inimii mele bufeu..
Ce te vrea sa-mi fii alaturi si sa ma iubesti mereu!
April 15th, 2009 at 3:47 pm
indraznesc sa las un comment aici, cam lung comentul, dar sper sa-ti placa…
DIN TACERE
Ce sens e-n toate-acestea ? ce rost mai poti percepe ?
s-ador singuratatea e de neconceput…
Un simtamant pe care nu cred ca-l poti pricepe:
Sa am in jur: pesti,…alge,… sa-mi tina de urat.
Sub apa e tacere ; acolo e mai bine.
Sub apa Marii Negre voi locui un veac
Si foarte rar si rece ma voi gandi la tine
Si-atuncea voi ucide toti pestii care tac.
Invesmantata-n alge si in singuratate
Amfibiana rece voi deveni de-acum
Si voi afla sub mare lumi neelucidate
Si-n umbra muta-a marii eu voi fi doar postum.
Ca-ntr-un imens acvariu eu viata mi-o voi trece
Si nu ma voi mai teme nici de furtuni sau ploi
Si-atunci imi voi da seama ca valul vesnic trece
Si ca tu niciodata n-ai dorit sa fim doi.
Voi detrona tacerea, caci eu voi fi tacere
Acolo, in adancul ocean al nimanui
Voi trai pururi clipa eterna de durere
Cand vor veni in gandu-mi, dragi ochii tai caprui
Si-atuncea, peste tine, cadea-va multa apa
Din cer… sau din adancuri,… –nici logica nu am !-
Sau poate din oceanul ce sufletul mi-adapa …
Sau poate din izvorul de dor care eram.
Voi fi o adiere ca briza unei mari
Si-atunci ma voi lovi cu tampla-ncet de stele
Si-atunci voi pierde gustul eternei asteptari
Si-n mare am sa-‘nec nelinistile mele.
Tacere e-mprejuru’-mi ; tacere sunt chiar eu !
Singuratatea vietii-mi cum marea se uneste.
De-acolo, din tacere, te voi iubi mereu
Precum adancul marii tacerea si-o iubeste.
Elena M.
April 15th, 2009 at 5:16 pm
superba poezia…cel mai mult imi place insa ultima strofa. Dar toata e foarte frumoasa :*
April 22nd, 2009 at 7:47 pm
:* Sa continui.Continui bine! Semeni cu mama ta!!! :))) adica EU :))) care sunt o buna, o desteapta, o frumoasa, o inteligenta si o scumpa… (sa vad daca ma ma placi… ca m-am laudat )
April 23rd, 2009 at 8:33 am
te plac oricum
April 23rd, 2009 at 8:35 am
mai ales daca mi-ai zis ca seman cu tine :)))