Anul acesta… imi pare a fi cel mai funebru. Nu stiu cat e de corect sa zic”cel mai”…insa..a fost anul in care au murit mai multe persoane dragi mie… si..poate din cauza ca s-a intamplat totul repede..am ramas intr-un fel marcata de asta.
In februarie a murit unchiul meu…nefiind bolnav, neavand niciun motiv de moarte.. putin mai tarziu a murit un prieten de familie ..la fel..nefiind bolnav. Apoi acum doua saptamani a murit iubitul scumpei mele prietene,Andreea …fapt care ne-a socat pe toti .. iar imediat dupa, a murit matusa mea.
Cand observi atata moarte in jurul tau ..atata durere…ti-e imposibil sa nu te gandesti la cat de scurta poate fi viata. Sau lunga si plina de durere.. Cum nu stim sa ne bucuram de lucrurile care merita a fi apreciate… dar in schimb…ne amaram zilele gandindu-ne la persoanele care ne vor raul.
In loc nici sa nu bagam in seama necazurile trecatoare..ne macinam gandurile si sufletul cu fiecare incercare a diavolului de a ne distruge…iar cand trecem printr-o experienta cu adevarat dureroasa…ne vedem incapabili de a merge mai departe. Insa, chiar si atunci, Dumnezeu ne da puterea necesara de a depasi momentul..
Ar trebui sa invatam sa traim! Sa invatam sa ne bucuram cu adevarat de viata…si sa nu mai lasam ca fiecare lucru marunt sa ne afecteze existenta mai mult decat este necesar..
Imi pare ca un om cu cat creste in varsta…cu atat e mai vulnerabil.. Oare maturitatea nu este doar o pricina-n plus de suferinta…si mai putin una de tarie?
Ma gandeam zilele trecute..oare cate bucurii au avut cei care nu mai sunt acum printre noi cat au fost in viata? Cate persoane nu au incercat sa le saboteze lucrul, sa le puna bete-n roate sau sa incerce sa le faca un trai cat mai urat? Si cate persoane au fost care sa ii iubeasca cu adevarat si care sa le dea puterea de a trece peste necazurile vietii?
Cand mergi la inmormantarea unui baiat de 20 de ani …cand cu cateva luni in urma ai fost la inmormantarea unui alt baiat de 21 de ani.. cand vezi copii murind fara a putea fi salvati de vreun medic.. nu se poate sa nu te zdruncine in sinea ta nimic. Nu se poate sa ramai in ”vid”.
Nu poti sta nepasator cand vezi ca in jurul tau e doar moarte si durere..
Ce e de facut pentru noi? Putem incerca sa ne bucuram de viata…sau putem CHIAR sa facem lucrul asta.
De multe ori.. e nevoie de tarie mare de caracter sa poti fi fericit intr-o lume ca a noastra..
Cand prietenii cei mai apropiati iti devin cei mai mari dusmani … cand fratii te tradeaza…cand in juru-ti e doar boala si durere.. cand vezi atata nedreptate si minciuna..ipocrizie..barfa si tradare.. cum poti sta pasnic..nepasator..sau indiferent?
Ce atitudine am putea lua …pentru a schimba macar cu putin viata noastra sau a celor din jur?
Ce putem face pentru ca sa fim un sprijin pentru cei care trec prin suferinta …si pentru cei care chiar au nevoie de cineva sincer alaturi?
Cred ca nu exista om care sa nu tanjeasca dupa un prieten in care sa aiba perfecta siguranta ca niciodata nu il va trada, ca niciodata nu il va minti, ca niciodata nu il va lasa balta…
Si, cred ca in afara de Dumnezeu…niciodata nu vom putea gasi un astfel de prieten..
Cand incerci sa faci ceva bun pentru Dumnezeu …sau pentru semenii tai..observ ca toata lumea pare sa vrea sa puna obstacole. De ce oare…nu ne dam noi seama ca suntem mici slujitori ai satanei de multe ori?
Sa incercam sa ne construim o lume mai buna..o lume in care macar noi sa fim cei care isi doresc pace, fericire si prosperitate. De unde nu e…nici Dumnezeu nu cere…
Insa daca cei care POT face ceva…si stau imuni in fata a tot ce se intampla ..vor fi trasi mai devreme sau mai tarziu la raspundere.
Sa ne dorim o alta lume! O lume mai buna… o lume pe care o putem schimba prin FAPTE, nu printr-o postare intr-un blog..

Chiar daca azi suntem in 11 si ziua ta a fost pe 2.. Chiar daca nu prea am mai avut timp nici eu nici tu sa vorbim atat de mult…chiar daca nu ne vedem des…chiar daca ne ne vedem aproape deloc, tu tot in inimioara mea ai ramas. Si Raluci-te-as in verde de muaca mica ce esti, ca nu stiu cum am putut sa nu iti zic la multi ani pe 2!!
Am zis ca trebuie sa fac ceva sa ma scot..deci…
PROMIT solemn, ca …prima venire a mea in Bucuresti inseamna o Ciocarlie in strada pentru tine:)). Deci cu urmatoarea ocazie cand vin in Bucuresti, scot scripca in strada..si-ti trag o Ciocarlie b-)
LAAA MUUULTI AAANI!!!!
Zilele trecute am dat de esarfa ta…si mi s-o facut un dor de tine maa, pfff..
Sa stii ca te ube, ca mi-e dor de tine si ca abia astept sa te mariti sa mai mananc niste sarmale si sa trag niste sarbe :)))
Sa fii fericita, iubita, binecuvantata, sa te ajute Dumnezeu in toate planurile tale, sa fie alaturi de tine mereu, sa ai alaturi de tine doar oameni care te iubesc cu adevarat si sa te simti implinita!
Iti doresc tot binele din lume, si vreau sa imi cer public iertare…ca a trecut ziua de 2 august…fara sa iti spun macar ”la multi ani”…
LAAA MUUULTI AAAAANIIII!!!!!
Si…daca inca nu is in Bucuresti..macar aici..pi net, ai o bucațîcă de ciocarlie :d
si inca o data LA MULTI ANI! :*