Sunday, August 30th, 2009
Anul acesta… imi pare a fi cel mai funebru. Nu stiu cat e de corect sa zic”cel mai”…insa..a fost anul in care au murit mai multe persoane dragi mie… si..poate din cauza ca s-a intamplat totul repede..am ramas intr-un fel marcata de asta.
In februarie a murit unchiul meu…nefiind bolnav, neavand niciun motiv de moarte.. putin mai tarziu a murit un prieten de familie ..la fel..nefiind bolnav. Apoi acum doua saptamani a murit iubitul scumpei mele prietene,Andreea …fapt care ne-a socat pe toti .. iar imediat dupa, a murit matusa mea.
Cand observi atata moarte in jurul tau ..atata durere…ti-e imposibil sa nu te gandesti la cat de scurta poate fi viata. Sau lunga si plina de durere.. Cum nu stim sa ne bucuram de lucrurile care merita a fi apreciate… dar in schimb…ne amaram zilele gandindu-ne la persoanele care ne vor raul.
In loc nici sa nu bagam in seama necazurile trecatoare..ne macinam gandurile si sufletul cu fiecare incercare a diavolului de a ne distruge…iar cand trecem printr-o experienta cu adevarat dureroasa…ne vedem incapabili de a merge mai departe. Insa, chiar si atunci, Dumnezeu ne da puterea necesara de a depasi momentul..
Ar trebui sa invatam sa traim! Sa invatam sa ne bucuram cu adevarat de viata…si sa nu mai lasam ca fiecare lucru marunt sa ne afecteze existenta mai mult decat este necesar..
Imi pare ca un om cu cat creste in varsta…cu atat e mai vulnerabil.. Oare maturitatea nu este doar o pricina-n plus de suferinta…si mai putin una de tarie?
Ma gandeam zilele trecute..oare cate bucurii au avut cei care nu mai sunt acum printre noi cat au fost in viata? Cate persoane nu au incercat sa le saboteze lucrul, sa le puna bete-n roate sau sa incerce sa le faca un trai cat mai urat? Si cate persoane au fost care sa ii iubeasca cu adevarat si care sa le dea puterea de a trece peste necazurile vietii?
Cand mergi la inmormantarea unui baiat de 20 de ani …cand cu cateva luni in urma ai fost la inmormantarea unui alt baiat de 21 de ani.. cand vezi copii murind fara a putea fi salvati de vreun medic.. nu se poate sa nu te zdruncine in sinea ta nimic. Nu se poate sa ramai in ”vid”.
Nu poti sta nepasator cand vezi ca in jurul tau e doar moarte si durere..
Ce e de facut pentru noi? Putem incerca sa ne bucuram de viata…sau putem CHIAR sa facem lucrul asta.
De multe ori.. e nevoie de tarie mare de caracter sa poti fi fericit intr-o lume ca a noastra..
Cand prietenii cei mai apropiati iti devin cei mai mari dusmani … cand fratii te tradeaza…cand in juru-ti e doar boala si durere.. cand vezi atata nedreptate si minciuna..ipocrizie..barfa si tradare.. cum poti sta pasnic..nepasator..sau indiferent?
Ce atitudine am putea lua …pentru a schimba macar cu putin viata noastra sau a celor din jur?
Ce putem face pentru ca sa fim un sprijin pentru cei care trec prin suferinta …si pentru cei care chiar au nevoie de cineva sincer alaturi?
Cred ca nu exista om care sa nu tanjeasca dupa un prieten in care sa aiba perfecta siguranta ca niciodata nu il va trada, ca niciodata nu il va minti, ca niciodata nu il va lasa balta…
Si, cred ca in afara de Dumnezeu…niciodata nu vom putea gasi un astfel de prieten..
Cand incerci sa faci ceva bun pentru Dumnezeu …sau pentru semenii tai..observ ca toata lumea pare sa vrea sa puna obstacole. De ce oare…nu ne dam noi seama ca suntem mici slujitori ai satanei de multe ori?
Sa incercam sa ne construim o lume mai buna..o lume in care macar noi sa fim cei care isi doresc pace, fericire si prosperitate. De unde nu e…nici Dumnezeu nu cere…
Insa daca cei care POT face ceva…si stau imuni in fata a tot ce se intampla ..vor fi trasi mai devreme sau mai tarziu la raspundere.
Sa ne dorim o alta lume! O lume mai buna… o lume pe care o putem schimba prin FAPTE, nu printr-o postare intr-un blog..
August 30th, 2009 at 9:47 am
citeam articolul si fara sa mi dau seama am inceput sa fredonez melodia asta..
http://www.youtube.com/watch?v=sRo8N_ZNpjM
August 30th, 2009 at 10:29 am
Aceste ganduri sunt ganduri existentiale. Sunt momente in viata cand am dorii foarte mult sa aflam raspunsul la intrebarile despre viata si despre moarte.. Chiar daca nu putem sa gasim raspunsuri la toate intrebarile, insa aceste preocupari despre viata si moarte, ne pregatesc si ne ajuta in pretuirea vietii.
Datator vietii este Dumnezeu. Dar si sustinerea vietii este tot a Lui. Siguranta, buna starea, implinirea in viata vin de la EL. Fara EL, nu ar fi viata.
Intr-o carte am gasit raspunsul cu privire la importanta mortii cuiva (drag). Pentru cei care stiti istoria lui Lazar - de ce a murit Lazar? Pt ca era bolnav? De neinteles si astazi Dumnezeu intarzie, si oamenii mor - pentru ca cei care nu cred in Dumnezeu, sa creada. Moartea - momentul schimbarii, convertirii cuiva care este inca in viata. De neinteles, nu-i asa? Moment in care Mantuitorul a spus: Eu sunt Invierea si Viata! Moartea este un moment suportabil, daca viata este traita in relatie buna cu Dumnezeu si cu ceilalti.
Viata fericita tuturor cu EL !
Viata la superlativ !
August 30th, 2009 at 4:15 pm
Da, e realista tare piesa ..
August 30th, 2009 at 7:58 pm
Foarte frumos ai spus totul, Sarah! Citindu-te, parca-mi auzeam propria constiinta!
Daca oamenii ar avea mai mult bun-simt, respect, iubire fata de aproape … ar fi mai simplu!
Nu este decat un lant otravitor: cu cat luam parte mai mult la viata, cu atat inocenta se pierde, iar unele sentimente, pe care nu credeai ca le vei avea vreodata, ii iau locul!
August 31st, 2009 at 12:09 pm
Multumesc .
Asa este.. dar, e mult mai usoara teoria decat practica. Cand esti pus in fata situatiilor ..de multe ori uitam ca noi existam pe pamantul asta PENTRU cei din jur. Nu pentru noi.
September 1st, 2009 at 5:06 pm
mda, sarah stroici, fiica marelui… draga mea, daca tot te dai atata cu muzica, de ce nu incerci in a initia “o lume mai buna” in arta sonora si pui toate produsele ieftine pe propria-ti pagina de blog? nu prea stiu nimic despre tine, dar dupa numele de familie, aveam niste pretentii… trebuia sa le am si p’alea? :-/
September 2nd, 2009 at 7:20 am
Poate ai dreptate..si nu avea ce cauta Michael Smith pe blogul meu ..atata timp cat nu prea ascult si agreez acest gen de muzica.. Insa, piesa asta, are o insemnatate pentru mine. Nu e pusa..doar de dragul de a fi pusa.
Initial m-a deranjat postul tau, sincera sa fiu. Dar acum imi dau seama ca…intr-adevar, fiind cu educatia muzicala de la tatal meu bine implantata, n-aveau ce cauta piesulici de genul.
O sa tin minte pe viitor..si mersi de critica. Ma intristeaza faptul ca…cei care au ”curajul”sa critice…o fac doar in spatele unui pseudonim..
September 2nd, 2009 at 5:15 pm
ai dat dovada de maturitate. din cele spuse, daca tii cont de ele, esti cumva pe drumul cel bun. asta pentru ca ma uit in urma mea si ma vad in trecut cum si eu acceptam orice muzica…
esti o raritate in reactie, si apreciez asta (chiar daca ai avut timp sa gandesti inainte sa scrii, si nu ai ripostat imediat cu vorbe, ca in viata reala).
iar numele meu este atat de neinsemnat incat e egal cu orice pseudonim general care nu inseamna nimic. pentru ca nu prea ma cunoaste nimeni, nu-mi place sa ma bag in viata bisericii (fie ea si virtuala), cu atat mai putin in vietile oamenilor. daca te linisteste cu ceva, sunt un oarecare azs, student la conservator, si am “mostenit” o inalta educatie muzicala de la marele Cezar Geanta, care imi este si ca un tata, de aceea am indraznit sa iti comentez si tie p’aici…
September 3rd, 2009 at 4:01 pm
Eh, pe net avem un avantaj: putem reactiona dupa ce gandim de doua ori ;)).
In biserica noastra..exista atata muzica proasta, si spuna asta cu durere, exista atata lume care iubeste acest gen de muzica… incat vad, deocamdata, ca fiind imposibila o „reinviere” -sa zic asa- a muzicii adevarate, bune, intaltatoare.
E greu sa stai pe picioarele tale, iar noi ..cum ne sta in fire.. vrem sa fim in pas cu ”lumea”. Nemaitinand cont de sfaturile care ne-au fost date prin atatia si atatia oameni..si numeroase carti. Propria noastra carte de imnuri este atat de alterata de genurile din afara…incat de multe ori, ma intreb daca n-ar trebui transformata aceasta carte intr-una de balade, romante, muzica usoara etc.
Ma bucur sa observ ca mai exista si tineri …care sunt preocupati de adevarata muzica..si muzica de valoare.
Numai bine!