Refugiu
♫ Saturday, March 13th, 2010Cand ploua in suflet .. cand e frig in mine sau cand simt un gol imens.. sau cand simt ca din multimea ce ma-nconjura au ramas doar cativa insi cu-adevarat in mine, in ea ma regasesc.. in ea imi regasesc putere de a continua. Dupa cel mai mare esec, dupa cea mai mare dezamagire..dupa cel mai regretat eveniment, am luat-o ..am lasat-o sa vorbeasca.. si am revenit la viata. Cand am avut cele mai frumoase clipe, cea mai fericita am fost cand am fost cu ea in brate..si-am lasat-o sa vorbeasca. . Niciodata nu mi-a zis s-o las in pace.. niciodata n-a mintit.. niciodata nu mi-a zis c-o deranjez.. sau c-o stresez prea mult.. Ba chiar simt ca dupa ce cant, plange impreuna cu mine ..sau sare-n sus de bucurie. In ea se regasesc parfumuri de tristete sau extaz … note ramase-n amintirea copilului ce vroia sa fie mare …adolescentei ce vroia sa fie domnisoara..si a prezentului incorigibil.. Note pietrificate .. armonii rupte.. incercari de melodii copilaresti ..
Chiar daca nimeni n-o aude cand vorbeste, doar eu o inteleg.. si mi-e de-ajuns. . . Niciodata nu mi-a reprosat ca nu am avut chef de ea…sau c-am aruncat-o in cutie cand studiam si nu iesea nimic.. Cand am luat-o iar in brate .. mi-a zis tot aceleasi note ..tot acelasi tremur armonic il avea la atingerea mea.
E mai mult de-un simplu lucru ..e mai mult decat un job.. e mai mult de-o cariera.. e eu. Sunt ea. Azi chiar mi-am dat seama ca nu as putea trai fara vioara mea.. e ca un drog. Un drog ingenuu ..
Daca de celelalte persoane pe care le iubesc voi fi rupta.. de ea niciodata nu va putea nimeni si nimic sa ma desparta..
Pentru ca in ea imi gasesc refugiu.. inchid ohii ..si-mi vorbeste.. si o las sa cante.. nu eu cant.. eu doar traduc..ce vrea sa spuna ea. Ea, vioara mea. Ii multumesc zilnic lui Dumnezeu pentru ea.
