Cu toții trecem prin necazuri de tot felul.. unii mai mult, alții mai puțin. Niciodată (aproape) nu înțelegem de ce s-a întâmplat lucrul respectiv.. sau de ce tocmai noi trebuie să trecem pe acolo. Mai mereu rămânem cu întrebările acestea fără un răspuns clar. Noi, cei care credem (sau zicem că..) în Dumnezu, considerăm că primim necazurile ca pe niște încercări din partea Sa. De asemeni, credem ca El mereu este cu noi mai ales în momentele dificile ale vieții.
Probabil că mulți dintre cei care citiți acum aceste rânduri ați făcut parte din acel mare grup de oameni care m-a încurajat în momentul destul de dificil din viața mea care a avut loc acum aproximativ doi ani. Pentru cei care nu cunosc ”problema”, atunci am avut parte de eșecul vieții mele. A fost cea mai grea lovitură, să mă pregătesc, să se investească în mine timp și bani, o grămadă de efort din partea celor din jur, a profesorilor și altor persoane care m-au susținut,totul pentru a-mi îndeplini un vis - acela de a studia în țara mea preferată (preferată în domeniul meu, muzical), Austria. Rezultatul negativ m-a zguduit ..mai ales fiind atunci înfrățit cu moartea unei persoane foarte importante din viața mea și alte întamplări nefericite (știți voi, când vine una.. vin toate). Daca visul meu era sa studiez la Viena, ținta mea era să nu ajung în Iași. Altfel zis, aveam un motto: ”oriunde, numai nu în Iași”. Unde credeți că sunt studentă acum? Ehe.. exact de ce vrei să scapi, aia te prinde! Am avut o perioada în care îmi puneam și eu enervantele întrebări: de ce… de ce nu.. etc. Până m-am plictisit singură de melancolia și durerea mea și m-am decis să dau piept cu realitatea și să ma obișnuiesc cu ea. Nu am înțeles de ce Dumnezeul meu, pe care Îl iubesc și căruia ma închin a îngăduit să trec prin frustrarea asta.. Dar rând pe rând timp de doi ani, întâmplările s-au legat asemenea unui joc de puzzle până când acum, când stau și privesc în urmă, îmi dau seama cât de simplu era dacă pur și simplu lăsam totul în mana Lui. Am înțeles de ce Dumnezeu a zis NU - a vrut să mă maturizez mai mai mult.. să înțeleg că totul trebuie făcut treptat și să îmi lucrez răbdarea mai mult. În plus, au fost o mulțime de întâmplări extraordinare pe parcursul acestui timp, întâmplări care nu ar fi existat dacă nu eram în Iași. Am făcut niște schimbări radicale în viața mea, am câștigat niște prieteni de încredere și un profesor minunat. Și am învățat că totul se câștigă treptat.
Iar, acum, ca sa închei cu happy-end, tocmai am primit bursa în Austria. Deci, visul meu pentru care am luptat atât, a devenit realitate. În momentul în care am primit răspunsul afirmativ pentru bursă, mi-am dat seama că Dumnezeu a vrut să-mi zică ”Ai văzut? Nu cum vrei tu, nu când vrei tu, ci când știu Eu că e mai bine pentru tine!” Visul meu a devenit realitate fără aproape niciun efort din partea mea.
Cum aș putea să nu cred într-un astfel de Dumnezeu minunat?
Când văd mâna Sa la lucru, nu am cum să văd în asta o simplă coincidență.. nu, e prea mult și prea frumos pentru a fi doar atât. Dumnezeu ne răspunde și ne ajută în cele mai frumoase și deosebite moduri. Și mai zici că nu există Dumnezeu ?!
