Category: Life

RECENSĂMÂNTUL MELOMANILOR!

Sunteți meloman? Atunci fiți prezent Miercuri, 29 Iunie 2011  ora 19, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Piatra Neamt, pentru a audia un concert simfonic inedit, susținut de Orchestra  filarmonicii ”Mihail Jora” din Bacău, dirijor ROBERTO SALVALAIO.

Vreți să aveți o stagiune simfonică permanentă la Piatra Neamț?

Prezența dumneavoastră la acest concert va contribui esențial la împlinirea acestui vis!!

— Cam așa arăta un fluturaș cu anunțul de concert ..fluturași ce au fost împărțiți prin tot orașul zilnic. Aproximativ același text l-am citit și pe internet, în ziare și TV, pe bannere și pe afișele din oraș. Rezultatul? Sala a fost aproape goală. Dacă au fost 50 de persoane cu tot cu organizatori .. înseamnă că am numărat optimist.

Nici măcar un om din Liceul de Artă din Piatra Nemț nu a fost prezent! (nu-l pun la socoteală pe tata, el fiind reprezentantul liceului fără să vrea la concert), de la Conservatorul din Piatra a fost doar un singur profesor..

În timp ce orchestra intra în scenă și noi aplaudam tare ca să suplinim cele aproximativ 450 de scaune goale din sală, mi-a venit ca un trăznet în minte o conversație ce am avut-o cu niște persoane total nemulțumite de ”sistem” (că doar așa-i la modă): ”Vai, niciodată orașul nostru nu va avea cultura altor orașe mari din România, e vina conducătorilor că nu-i interesează decât sportul și afacerile, concertele de doi bani și muzica ușoară! Ce n-aș da să avem și noi o filarmonică..sau măcar o operetă.. teatru liric.. unde să putem să mai creștem cultural!”

Da, frații mei nemțeni, aseară tocmai am avut un asemenea concert! A fost un concert ”TEST”pentru a vedea dacă publicul meloman este doritor de o stagiune permanentă de concerte simfonice. S-a văzut cât interes există pentru muzica simfonică în Neamț! Nu mi-aș fi imaginat niciodată că orașul pe care îl laud cu atâta îndârjire are așa un interes scăzut pentru cultură. Directorul Casei de Cultură din Piatra Neamt - domnul Stelian Grigore- ne-a dat șansa de a face o schimbare în ce privește activitatea culturală nemțeană, șansă la care am dat cu șutul.

Au fost soliști din Italia și Mongolia - soprana Erdenetuya Balgansuren și baritonul Paride Pandolfo. Dirijorul a fost italianul Roberto Salvalaio. În program au fost lucrări extra-cunoscute de Verdi, Mascagni, Leoncavallo etc. Biletele au fost la un preț mai mult decât accesibil: 30 de lei, iar pentru studenți și elevi, pensionari și mulți alți privilegiați au fost acordate reduceri de 50%.. nu văd niciun alt motiv pentru absența nemțenilor în masă la acest concert decât lipsa de interes. M-au atins la obraz destul de mult cuvintele directorului filarmonicii din Bacău de la finalul concertului: ”Am venit la Piatra-Neamț, am văzut cât interes există pentru muzica simfonică și operă odată ce nici măcar de la liceul de artă sau conservator nu a venit nimeni, dar măcar am făcut o probă!”  -probă la care noi am picat cu mult sub limita bunului simț.

Nu ziceți ”Nu am știut!”, pentru că eu una mi-am făcut datoria să anunț pe Facebook, messenger și chiar am împărțit cu mâna mea niște pliante prin oraș, afișe au fost o grămadă peste tot, bannere în parcul Tineretului, la Casa de Cultură .. a fost anunțat peste tot. Nu vreau decât să va reamintesc că dacă ne dorim un salt cultural al orașului, trebuie sa FACEM ceva! Nu să așteptăm o revelație.. Și să nu uităm ca filarmonica băcăuană a oferit orașului Piatra Neamțu un pian de concert. Frumos fel de a spune ”Mulțumesc!”. Probabil că oamenii își imaginează că ne depozităm sacii de ceapă și cartofi în acest pian, după seara de ieri.

Și doar atât mai vreau să adaug: dacă acest concert era la Iași sau Bacău, sala era plină. Garantez. Poate ne pune pe gânduri puțin …măcar pe voi, actualii elevi ai Liceului de artă și studenți ai Conservatorului din Piatra Neamț și pe noi, cei care nu mai suntem prin Piatra dar cu inima mereu vom simți, vom activa aici.

A venit o vreme cand, din dorinta de a-mi analiza viata, vreau sa trag o linie si sa vad ce-am invatat in cei 20 de ani de viata,  la lucrurile ce tin de moralitate si conduita ma refer.

Am invatat ca nu-i poti discuta gusturile unui om, dar il poti ajuta sa si le educe. Nu exista scuza pentru niste gusturi proaste decat lipsa de informare.

Am invatat ca mereu vei fi judecat in functie de persoanele din jurul tau si mereu vei fi etichetat ca prietenii tai, dar mai tarziu e posibil ca ei sa fie etichetati ca tine (niciodata, insa, nu vor fi constienti ei de asta).

Ce-am mai invatat din viata? Am invatat ca atunci cand esti sus, toata lumea e alaturi de tine, ti se numesc prieteni, te adora si sunt “pe val” cu tine. Cand se intampla sa cazi…de cele mai multe ori iti e alaturi un strain. Poate el iti e cu adevarat prieten.

Am invatat ca daca tu nu poti sa-ti lasi semenul plangand,  cand tu vei plange, acelui “semen” nu-i va pasa (”plangand” e un termen aleatoriu, puteti sa-l inlocuiti si cu trist, prost dispus, doritor de afectiune).

Am invatat ca trebuie pretuita fiecare persoana in parte,  trebuie fiecarei persoane din jurul tau sa ii dai atata iubire cat crezi ca i-ar umple bucatia de suflet ce-ti este destinata tie, dar sunt atatia care isi uita vechii prieteni fara sa-si dea seama ca de fapt, fara ei, sunt singuri. Am observat persoane care sunt prietenii tai atata timp cat nu mai au altii. Cat de trist!

Am mai vazut ca lumea-i plina de filosofi si psihologi ce se cred mari destepti ca sa zica despre toate astea ca sunt scrise la frustrare sau o traire de moment. Nu, dragilor. Mi-am doar exteriorizat putin din dezamagire. Si daca mai sunt si alti frustrati care cred ca am batut apropouri aici, la fel de mult va inselati.

Si daca pentru cei care ma cunosc si stiti cat sunt de insensibila la fraze ca cele de mai sus, credeti ca m-am tacnit, puteti sa credeti si asta.

Am invatat mult mai multe, dar asta e ce ma roade cel mai mult in momentul de fata.  Noroc bun si la mai mare!

Anul acesta, spre deosebire de alti ani, a avut ceva deosebit.  De fapt, a avut multe lucruri deosebite.. cum ar fi: n-am avut vacanta aproape deloc, am avut examene peste examene, a disparut din viata mea persoana pe care o stimam si o iubeam in mod deosebit (bunica mea), s-a incheiat perioada de “scoala” .. am terminat liceul, ma voi muta intr-un alt oras, mintea a mai crescut (zic eu) si.. multe altele.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca nu ramane niciodata dator si m-a ajutat sa razbat, mi-a dat putere si mi-a fost alaturi in toate problemele (nu putine) de anul acesta.. cu ajutorul Lui am reusit sa intru prima la Conservator, sa trec peste moartea bunicii si sa nu simt din oboseala cumulata in ultimele luni.

Multumesc si tuturor celor care m-au sustinut in rugaciune(stiu ca sunt foarte multi) ..pentru ca m-au ajutat enorm.

Mulțumesc și scumpilor mei părinți care au fost alături de mine în lunile astea de ”chin” și m-au ajutat cu tot ce am avut nevoie..m-au susținut în toate și s-au rugat mereu pentru mine.

A fost prima aniversare pe care am petrecut-o in examen Dar prietenul la nevoie se cunoaste..si iata ca scumpele mele prietene si iubitul meu  n-au lasat ca ziua aceea sa treaca oricum si mi-au facut cea mai frumoasa surpriza, venind la Iasi cu masina impodobita ca la nunta, cu baloane si “personalizata”cu frisca Mi-au compus o poezie care vreau neaparat, pe langa alte cateva urari, sa o postez aici.

Dacă aș putea să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceva,

I-aș mulțumi că tu ești în viața mea.

Te-aș ține în inima mea pentru vecie,

Și ți-aș oferi toată iubirea pusă deoparte pentru prietenie.

Prin zâmbetul tău unic și chipul plin de fericire,

Ne umpli de culoare viața și-ți dăruim doar mulțumire.

Prea puține sunt cuvintele pentru a-ți cita din a sufletului scrisoare,

Dar știu că pentru mine esti parfumul din a vieții floare.

Prietenia este ca un vas de crital ce strălucește,

Iar noi cu tine suntem cioburile ce-l formează,

Chiar si-n noapte vasul ce ne-a unit lucește,

În el spinii trandafirilor se pierd, iar roșul petalelor nu se vestejește.

Mai presus de toate îți admir puterea de a ajuta

Și caracterul tău ce-n fiecare clipă reflectă lumină.

Iar sufletul tău e cald asemeni unei zi senină.

Te admir pentru tot și veșnic în inima mea vei sta.

Toate urările au fost deosebite..și anul acesta cred că au fost cel mai multe. Cam 50 de sms-uri pe telefon și vreo 300 de mailuri, plus apeluri de pe telefon, facebook ..messenger etc. Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine și mi-ați adresat cuvinte atât de alese..

Mi-ar plăcea să mai postez măcar câteva din cele mai frumoase urări.

”Piticuț iubit de lume! Fetiță mare cu păr auriu! Ești sar(e)a în bucatele prieteniei! Și chiar dacă departe, chiar dacă prea rar văzuți, ochii tăi calzi și luminoși spun câtă bunătate e la tine în suflet! La mulți ani, sar(e)a mea!! Te iubesc mult!”

”La mulți ani, iubita mea. nu îți mai dau measj lung ca anul trecut pentru că acum îți pot arăta pe viu ce simt și o să păstrez tot pentru cand ne vedem. Ce bucuros aș fi fost atunci să știu că o să fim impreuna! cum sunt și acum, iubire. Te iubesc mult mult de tot”

Și multe..multe..multe muulte alte urări și cuvinte deosebite..

Mulțumesc mult incă o dată și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că din nou îmi dau seama că sunt înconjurată de oameni deosebiți.. fără de care nu știu ce m-aș face.

Asta e pentru voi