Sarah

Mai sunt aproximativ  5 luni pana in octombrie… ieri am constientizat asta Si m-a cam pus pe ganduri..

Parca mai ieri abia asteptam sa fac 12 ani sa ma pot uita la filme fara”Acordul parintilor” sau 14 ani sa am buletin … sau 18 sa pot vota ..sa imi iau permisul de conducere.. atat de repede a trecut timpul pe langa mine incat abia daca am simtit.

Dar nu e melancolie .. nici sentiment de batranete .. doar ca imi dau seama ca mai am putin de stat alaturi de cei dragi. Din octombrie..viata mea se va schimba total.. si abia acum mi-am dat seama cat de mult imi vor lipsi persoanele pe care le iubesc. Viata merge inainte, stiu, insa..  va fi greu..

Imi va fi greu fara orele de “franceza” petrecute-n parc cu Deea si Paty,  fara orele de sport din Bacardi.. fara momentele in care radeam fara motiv cu toate clasele de liceu pe hol..fara orele de orchestra.. de taraf.. fara plecarile la olimpiade..fara orele de romana la care se inchina profesoara ca suntem toti prezenti si ..am mai si invatat toti..   Cand eram suparata sau fara chef.. nu se putea sa plec la fel acasa de la scoala.. imi va lipsi mult atmosfera din liceu..

Imi va fi greu fara ai mei parinti care fac ca totul sa-mi fie mult mai usor .. fara prietenii mei scumpi .. care m-au facut sa demonstrez ca nu e neaparat adevarat ca prietenii trebuie sa fie putini si buni… iata ca eu am multi si buni si asta cred ca ar fi unul din motivele de bucurie pentru mine .

Imi vor lipsi persoanele .. si orasul in sine ..  imi va fi dor sa ma plimb toamna prin covorul de frunze din parc .. sau de la turn .. sa stau cu fundu-n iarba si sa ma uit la fantana muzicala.. imi va fi dor sa pot vorbi romana si sa ma inteleaga toata lumea..

Imi va fi dor si imi va fi greu ..cel putin la inceput .. si tare as vrea.. sa opresc putin timpul … sa ma pot bucura de momentele (putine) ce mi-au mai ramas alaturi de cei dragi. Nu pot sa fac asta, din pacate.. dar ce pot, fac. Si anume .. sa arat tuturor cat de importanti sunt pentru mine si ce greu imi va fi fara ei.

Si sa stiti, chiar daca am mai zis ca abia astept sa plec..  nu e asa.. Doar abia astept sa scap de anumite probleme si persoane care nu ma indragesc … dar imi veti lipsi mult…

Acum, chiar daca nu mai am timp de iesit in oras .. sau de stat pe mess.. pentru ca pregatirea pentru admitere ia enorm de mult timp … sa stiti  (voi, va stiti voi cine) ca va iubesc si sunteti in mine.

Gata cu melancolia ! Dar…cum nu am timp nici la telefoane sa mai raspund … acum stiti de ce n-o fac .

Tineti-mi pumnii .. si  transmiteti-mi energie pozitiva .. am nevoie .

Pana una-alta.. va las cu Silvia Marcovici si Saint-Saens-ul ei splendid.

Enjoy!

 Pentru că esti atât de important pentru mine, încă nu-mi găsesc cuvinte să-ți urez ceva ce să merite osteneala. Orice ți-aș ura..nu ar putea compensa binele și fericirea ce mi le-ai  adus zilnic în viața mea încă de când am venit pe lume.

Mi-ai dat din darul tau ..din știința si cunoștința ta, mi-ai dat numele tău, mi-ai dat dragostea și credința ta..mi-ai dat tot ce ai avut mai bun.  Și nu-mi va ajunge o viață să-ți mulțumesc pentru asta..  Nu există lucru pe care să-l fi făcut și pe care eu să nu-l admir.. Mereu m-ai ajutat și m-ai ridicat..m-ai ințeles și nu m-ai criticat ..ai știut să taci când a fost nevoie s-o faci..și să îmi dai sfaturi când am avut nevoie.. Ai plâns cu mine și ai râs cu mine.. Ne-am rugat împreuna …si cel mai mult …CÂNTĂM împreună.  Cu niciun pianist nu voi putea cânta la fel de liber..degajat..și cu atâta dragoste cum cânt cu tine.. Iubesc să-ți cânt compozițiile..și să îmi rupi frânturi din universul cunoștinței tale din artă..

Te iubesc, tata. Mult de tot! Și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat cel mai bun tată din lume.. nu puteai fi mai bun de atât! Multumesc pentru tot ce faci ..și pentru ce vei face în continuare pentru mine..

La mulți ani! Domnul să-ți călăuzească pașii în tot ce îți propui..și chiar daca voi fi departe de tine ..mereu o sa fim UNA. 

LA MULȚI ANI!!